CU DRAGOSTE DESPRE EMINESCU ȘI COPII

Oameni buni profesorii nu-s nici dușmanii

nici bonele copiilor Profesorii sunt frații mai

mari sau mai mici nu are nicio relevanță Me

nirea lor e să vă conducă odraslele în viitor

Bineînțeles că există și hopuri și goluri de aer

sau de cunoștințe și deprinderi

Însă în afara morții nimic nu-i irevocabil

Așa că nu mai fiți triști

Și nici nu mai priviți cu mânie sau milă

în urma dascălilor

Religia lor a fost este și va fi învățătura

Și numai Eminescu

ne vorbește cu luceferi și doine

gratuit

(EREZII DE-O CLIPĂ II)

EREZIA MÂINII DREPTE

Pornește absența spre noi demarează

în trombă singurătatea marea singură

tate zeroul absolut

Așteptat(ă) de toți

Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat

Suflet somnambul cărat cu trenul de

marfă al disperării Totuși cureaua de

transmisie a divinității

pe la

hopurile etice

își mai face simțită prezența

luminoasă

Cad din pat în pat

din

lac

în

puț

Brusc

din crăpăturile inexistenței

ies

la

suprafață

primii monștri ocazionali

marfă ieftină

promoțională

Picioare pline de noroi stelar

bâjbâiesc

după

ajutor

Cadavrul lui dumnezeu duhnește a nemurire

cale de-o poștă

Doamne

unde duce mâna mea dreaptă

Roua îmi fierbe pe buze

Soarele răsare

printre dinții

încleștați

de

ură

(Erezii de-o clipă II)

BILINGV

BILINGV

Ţăranul seamănă soarele

În fiecare dimineaţă a istoriei

Cu ochii plini de înţelepciune

cu mâinile bătătorite de speranţă

cu sufletul brăzdat de jerfe

cu umerii iluminaţi de izvoare

Ţăranul pune în brazdă

sămânţa luminii

Le paysan sème le soleil

Chaque matin de l'histoire

Les yeux brillants d'intelligence

Les mains calleuses d'espoir

L'âme crevassée de sacrifices

Les épaules illuminées par les sources

Le paysan dépose dans son sillon

La semence de la lumière

***

/ EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI

Noaptea cresc numai visele Şo

pe mine primăvară Am toate căr

ţile deschise la cuprins Cititor ideal

numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul

De-aici încolo cică răsar stelele altui

anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi

Prăpastia asta-i doldora de stele

căzătoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

ZONĂ EROGENĂ

Nebunul

satului

urlă

de

plăcere

în

jurul

bisericii

Costel Zăgan, AMPRENTE TEMPORALE, 2013

HOMO SAPIENS VERSUS HOMO ZAPPIENS

Homo Sapiens versus Homo Zappiens

Start cu toate simţurile online date la maximum
Recepţionez singurătate după singurătate
Pustiu versus pustiu Sahare ambulante puse pe căpătuială metaforică
Timp expirat în clepsidra întoarsă a foilor albe
Faţa nevăzută a tăcerii periclitează iar muzica sferelor merelor feminine
Îngeri în poziţie de tragere pândindu-mi sufletul copilăriei din tranşeele cerului
Brusc încep să frunzăresc biblia veselă a zorilor de zi
Hai în codru cu verdeaţă dacă moartea ta nu-i creaţă
Dacă nu rămâi rămâi la iubirea ta dintâi Marcatori ai inexistenţei private
Dragostea şi moartea mă folosesc după pofta inimii
Şi iată adevărul numai adevărul pune lumea între paranteze
Cu tot cu proxima irealitate
Stop tarif iar ai câştigat prin neprezentare ipocritule

Costel Zăgan