GRIGORE VIERU: PENTRU EA

GRIGORE VIERU

PENTRU EA

Pentru ea la Putna clopot bate

Pentru ea mi-i teama de păcate,

Pentru ea e bolta mai albastră -

Pentru limba noastră.

Refren:

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,

El a plâns peste tară

Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea ninsori se cern din spații

Pentru ea puternici sunt Carpații

Pentru ea e caldă vatra poamei -

Pentru limba mamei.

Refren:

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,

El a plâns peste tară

Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea noi văruim pereții,

Pentru ea mai sunt răniți poeții,

Pentru ea cresc florile visării -

Pentru limba țării.

Refren:

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,

El a plâns peste tară

Cu lacrima limbii noastre.

ROMÂNIA MEA E MARE!

 Sufletul României Mari nu doarme niciodată!

Costel Zăgan, Inventeme

Lecturi perpendiculare: CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE...

Lecturi perpendiculare: CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE...:  FILOSOFIA CA POVESTE    Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om...

POETUL CA O RANĂ DESCHISĂ

 Între martirii și avocații istoriei

cu lacăt la gură și cătușe la mâini

având totuși la răsărit

HARTA ROMÂNIEI MARI

drept icoană

ezitând totuși 24 de ore pe zi

între

vierme și albatros

liber ca un râu de munte

c-un mal în rai

și

celălalt în iad

liber ziceam

cine nu înaintează

dă îndărăt

literă cu literă

niște răni inutile

niște îngeri de pripas

niște 

măști

copilărești

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CREDINȚĂ ȘI PACE

 Arma păcii este invincibilă, credința este scutul.

Costel Zăgan

 EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu
lui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi
Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...