MANIPULĂM ŞI NOI CE PUTEM
Sigur că da Poetul aleargă şi el după
irealitatea imediată cu poemul în stare
avansată de erecţie Naturalia non son
turpia La fel se oglindeşte şi cerul în ochii
pământului Fără intermediar fără Un lac
de munte bun de prăsilă Acceptă numai
aluviuni sufleteşti Poet itinerant admir Valea
Plângerii La post restant pe Vârful Omu`
Însă şi-aici tot poezia manipulează
Zi de vară până-n seară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
