O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

EMINESCU - SPERANȚA DE REZERVĂ

 

EMINESCU - SPERANȚA DE REZERVĂ

aprilie 14, 2020

Hai să bârfim pe marginea/ şi de ce nu
în centrul acestui vers

NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă tu/ ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc
când să mai învăţ şi să mor

Dar tu
Eu tocmai nasc
asemenea subiect mă depăşeşte

Totuşi
ai grijă
nu scoate moartea din viteză

La curbe
adolescenţa produce 
valuri incurabile

a a aaaa

Acum e-acum

S-o auzim
pe EA
Frumoasa- Frumoaselor

Învaţă să moară
la zi ori la seral

Păi
pe mine
frumuseţea
m-a scos la suprafaţă
şi cred
că
moartea-i altă viaţă

Da da
ai nimerit-o
ca de obicei

moartea ţine la femei

Şi totuşi eu
dragă fată

nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

Costel Zăgan, Poeme infracționale, 1995

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există niciun gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, 2009 

 A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI (2)

     PRIN SINUCIDERE RENUNŢI LA PROPRIUL DESTIN.

Sau, probabil, îţi cauţi în şi prin moarte, un altul. Instalând definitiv inerţia. Dacă pentru o persoană sinuciderea ar putea fi, într-o anumită măsură, explicabilă şi, în absolut,  în aceeaşi măsură, scuzabilă şi nescuzabilă- pentru un popor, sinuciderea este inexplicabilă şi nonpardonabilă.

   Dar, la urma-urmei, de ce se sinucid oamenii ? Unul din motivele cel mai des invocate  în asemenea situaţii , este impresia, iluzia ori convingerea că celui în cauză i-a fost confiscat viitorul!

   Candidatul la moarte îşi simte, literalmente, perspectiva răsturnată în trecut. Din momentul deciziei fatale, prezumtivul sinucigaş , cosimte că drumul său s-a înfundat undeva în spatele timpului.

   Gestul final, de anulare a vieţii, nu face decât să confirme o stare de fapt. Stare ce se lăfăieşte, bine mersi, în conştiinţa sa.

   Este momentul când sufletul ar putea împiedica sacrilegiul împotriva divinităţii personale (iertaţi-mi blasfemia involuntară!), sufletul, adică Dumnezeu, sau mă rog, acea infimă parte de absolut ce se află exilată în fiecare dintre noi.

     O persoană poate (!?) renunţa la viitorul ei. Un popor însă nu poate renunţa la viitorul, la destinul său!

 

    NICI PRIN REFERENDUM MONDIAL UN POPOR NU POATE FI CONDAMNAT LA MOARTE !

 

   Cu atât mai puţin, să se autocondamne. Ar fi o insultă adusă, (in)direct , lui Dumnezeu.

 

   (Semnarea Tratatului cu Ucraina este o primă verigă din lanţul prezumtivei sinucideri naţionale a României!)

 

Costel Zăgan , DEŞERTUL DE CATIFEA (125)

 

Erezia celor trei ţări româneşti

Motto: "Ştiu că sunt liber, dar simt că nu sunt." (Eugen Ionescu)

Dragostea nu poate fi îngrădită de cuvinte
Sârma ghimpată îmi străluceşte
doar
pe
frunte
În călimară
luminează
doar
otrava amintirii
Tatăl meu
a fost chemat
urgent
la
miliţie
Şi
sfătuit
să asculte
doar
vocea americii

Fără comentarii
vă rog

Sunt din ce în ce mai liber

Trăiască trăiască trăiască
Moldova
Ardealul
şi
Ţara Românească

Semnat

Alt Român Fericit

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană (10 februarie 2018)