SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA!

duminică, 26 septembrie 2021

Doamnei prof. ELENA CIOBANU

Doamnă Diriginte

viața-i tot mai grea

moarte fără cuvinte

sare din stea în stea

Viața-i tot mai grea

oameni parcă nu-s

și calc pe-alăturea

am s-o iau în sus

Oameni parcă nu-s

moarte fără cuvinte

totuși totuși ce apus

Doamnă Diriginte

Viața-i tot mai grea

moartea nu prea

Costel Zăgan, CEZEISME II

Îngerul nu a mai strigat

Costel Zăgan

Ultima editare: 14 martie

Lectură de 0 minute

Salvează

Îngerul nu a mai strigat

Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
azur
buimac
Dacă nimic
nu
mă
doare
TAC
Costel Zăgan

MAI MULT SÂNGE

Sunt poet n-ajunge

Costel Zăgan

Frunzele

versuri spre toamna

Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbește
de
perete
Alo
ce cauți
în
toamna asta
poete

Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPȚII

Tu şi Irinel Stegar

Românul nu-i mai bun, dar nici mai rău decât orice cetățean al lumii.

Costel Zăgan, Inventeme

Sunt o verigă tricoloră

în lanțul lumii infinit

și doar o mână mă adoră

de care sunr înlănțuit

Costel Zăgan, Axiomele lui Don QUIJOTE