POETUL CA O RANĂ DESCHISĂ

 Între martirii și avocații istoriei

cu lacăt la gură și cătușe la mâini

având totuși la răsărit

HARTA ROMÂNIEI MARI

drept icoană

ezitând totuși 24 de ore pe zi

între

vierme și albatros

liber ca un râu de munte

c-un mal în rai

și

celălalt în iad

liber ziceam

cine nu înaintează

dă îndărăt

literă cu literă

niște răni inutile

niște îngeri de pripas

niște 

măști

copilărești

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CREDINȚĂ ȘI PACE

 Arma păcii este invincibilă, credința este scutul.

Costel Zăgan

 EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu
lui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi
Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

EMINESCU - SPERANȚA DE REZERVĂ

 

EMINESCU - SPERANȚA DE REZERVĂ

aprilie 14, 2020

Hai să bârfim pe marginea/ şi de ce nu
în centrul acestui vers

NU CREDEAM SĂ-NVĂŢ A MURI VREODATĂ

De pildă tu/ ce ai de spus

Eu pur şi simplu trăiesc
când să mai învăţ şi să mor

Dar tu
Eu tocmai nasc
asemenea subiect mă depăşeşte

Totuşi
ai grijă
nu scoate moartea din viteză

La curbe
adolescenţa produce 
valuri incurabile

a a aaaa

Acum e-acum

S-o auzim
pe EA
Frumoasa- Frumoaselor

Învaţă să moară
la zi ori la seral

Păi
pe mine
frumuseţea
m-a scos la suprafaţă
şi cred
că
moartea-i altă viaţă

Da da
ai nimerit-o
ca de obicei

moartea ţine la femei

Şi totuşi eu
dragă fată

nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

Costel Zăgan, Poeme infracționale, 1995

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul

viața trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează gândul

fără tine nu există niciun gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viața trece visul însă mai rămâne

niciodată azi și mâine și oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul

îi dau viața-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, NORD - ANTOLOGIA POEȚILOR BOTOȘĂNENI DE AZI, 2009